(versiune revizuită și modernizată)
Iată povestea.
A fost o dată o capră care avea trei purici încăpățânați:
Doi mari, serios limitați,
Și unul mai mic care avea ceva în șuviță.
Într-o zi, fericita văduviță
Și-a chemat puii la adunare:
— Mă duc în pădure să caut ceva de mâncare.
Să închideți bine ușa după mine.
Dacă nu, vă transform în dulceață de smochine!
Când mă întorc, o să cânt ca pasărea măiastră:
« Hai, grăbiți-vă să deschideți pentru maica voastră!
V-am adus multe lucruri de păpat:
Fân, Coca-Cola, M&M și Prigat. »
Ați înțeles, micii mei chiori?
— Da, i-au răspuns în cor cei trei puișori.
— Nu-ți face griji, au adăugat cei doi idioți
Cu mutra lor de pseudo mafioți.
Nu mai suntem niște mucoși!
— Bine, pa atunci! Mă car, bandă de dubioși!
Și mama lor la mall a fugit.
Imediat țăpușorii de fericire au mugit
Au incuiat ușa, și-au luat mobilele,
Și au inceput să se uite la toate prostiile.
Din păcate, « pereții au urechi »,
Și nu numai în blocurile vechi!
Un lup, care voia pe cei trei să-i mănânce în mod grăbit
Și aștepta de mult momentul potrivit,
Avusese urechea lipită de perete
Și auzise ce spusese capra puilor ei mai înainte.
« Frumos! », și-a zis el în sinea lui. « E momentul meu!
Dacă reușesc să-i păcălesc și să intru,
Sangele lor va fi următoarea mea gargară! »
Zis și făcut, și-a stins țigara
Și a cântat cu vocea lui sinistră:
« Hai, grăbiți-vă să deschideți pentru maica voastră!
V-am adus multe lucruri de păpat:
Fân, Coca-Cola, M&M și Prigat. »
Hai, grăbiți-vă mai tare!
— Ați auzit, băieți! a exclamat cel mai mare.
E mama noastră care a revenit!
Să-i deschidem liniștit!
— Hai, ești chiar un bou!
L-a criticat cel mai mic frate al său.
Dacă deschidem, o să ajungem pulbere!
Nu e vocea mamei noastre!
Sună mai degrabă ca o mocăniță grosolană!
Auzind asta, lupul a luat-o la goană
Să-și ascută colții și limba, să-și prefacă mai bine vocea.
Apoi, întorcându-se, a fredonat cu volumul un pic mai jos
(Între noi, bișnițarul începuse să fie tare nervos!
Îl ințelegem, îl cam durea în gură):
« Hai, grăbiți-vă să deschideți pentru maica voastră!
V-am adus multe lucruri de păpat:
Fân, Coca-Cola, M&M și Prigat. »
— Auziți! din nou cel mare exclamă.
Sunt sigur că acum e mama noastră!
Prâslea s-a înfuriat atunci super tare:
— Ești cu adevărat un prost mare!
— A, da? Iar tu, cine crezi că ești?
De bălăriile tale să mă scutești!
Eu voi deschide ușa pentru bătrână
Pentru că eu sunt bărbat, nu cadână!
Cel mai mic s-a ascuns rapid în coșul de fum
Iar al doilea s-a ascuns sub fotoliu dându-se din drum.
Între timp, cel mai mare a deschis ușa și… gogârț-gogârț!
Lupul l-a mâncat și a intrat apoi în casă fâcând un pârț.
— Nu a fost rău acest copil!
Dar unde sunt ceilalți doi debili?
Ucigașul a întors casa cu susul în jos,
Verificând fiecare colțișor ca un furios.
Nasul plin de praf, a strănutat.
« Sănătate! » țapul țăcănit apoi a exclamat,
Cel care și-ascunsese fundul sub mobilă.
Direct lupul l-a înghițit și pe el, viața e mizerabilă!
Criminalul nervos a continuat să caute,
Știa că mai era al treilea! Nu trebuia sa fie departe!
Supărat însă că nu îl găsește,
Pereții cu sânge-i înroșeste
Și expune capetele victimelor sale
Pentru a-i provoca mă-sii dureri abisale.
Odată ce carnagiul s-a terminat,
Perversul în călătorie a plecat.
Atunci, mezinul din ascunzătoare a ieșit,
Grăbindu-se să închidă casa negreșit
Și s-a apucat pentru măcelul fraţilor săi să plângă
Versând o mie de lacrimi pe lângă.
Apoi cu brațele încărcate a venit mumă-sa.
Gospodina clar își cheltuise toată banca.
Odată ajunsă în fața ușii, a simțit ceea ce se numește o năpastă:
« Hai, grăbiți-vă să deschideți pentru maica voastră!
V-am adus multe lucruri de păpat:
Fân, Coca-Cola, M&M și Prigat »
A spus ea, cu un ton îngijorat.
Copchilu i-a deschis imediat,
Si i-a explicat situația foarte repede.
Capra a exclamat — ‘tui cepele!
Era furibundă, mă puteți crede,
L-a blestemat pe acest fiu de câine,
Jurând să-l împungă cu o mie de scoici de mare,
Să vadă ei care pe care!
În cele din urmă, a decis să profite de o groapă
Săpată nu departe de a ei casă
Și a început să facă planuri nebunești pentru acel loc
De-a transforma această scursură în gonococ.
A mers în bucătărie și a pregătit tone de mâncare
Mămăligă, sărățele, cozonac și sarmale
Apoi a umplut groapa cu jar și lemn putrezit
Pentru ca focul să ardă nesimțit,
A acoperit totul cu crengi și frunze
Și a făcut un scaun de ceară și pânze.
Apoi a mers să caute lupul prin pădure,
Găsindu-l la bar, bând o bere tulbure.
Capra i-a povestit toate necazurile,
Cum i-a mâncat cineva progeniturile.
Lupul, mare mincinos, s-a făcut că nu știe nimic.
Vecina sa l-a invitat apoi la pomană ca un amic,
Banchet pentru sufletul copiilor săi primenit.
Lupul înșelăciunea n-a mirosit,
Chiar a zis — Cumătră, accept a ta invitație.
Și s-a apucat de plâns cu palpitație.
Pe parcurs, a început să filozofeze,
Să arunce lozinci ieftine,
Gen « asta-i viața, n-ai ce face! »,
Sau « când ești beat, bei supă de potroace! ».
Infracționistul slinos l-a pârât chiar pe unul dintre vecini
Un fel de Kurt Treptow, pe care îl numeau Martin,
Și care i s-ar fi spovedit într-o seară
Că i-ar dezmierda pe cei trei purceluși într-o doară.
În cele din urmă cei doi au ajuns la destinație,
Lupul mirosind mâncăruri bune cu fascinație.
Gazda îndoliată i-a spus să stea jos
Pe scaunul pe care îl fixase vârtos
Chiar deasupra cursei în flăcări.
— Hai, grasule! Distrează-te! Iți aprind și luminări!
Aici ai chiar și friptură și mici!
Lupul a început să înghită cu poftă, și ghici!
A devenit o balenă flatulentă,
O pungă de grăsime atât de opulentă
Încât a căzut în capcană.
Apoi a început o și mai mare șicană!
Lupul, care avea deja chiloții în flăcări,
Cerea să fie scos din cuptor în două trei miscări
Înainte de a fi transformat în antricot.
Dar capra și fiul ei îi ziceau: « Ne pasă de tine în cot! »,
În timp ce îl priveau cum se frige ca un crap,
I-au aruncat chiar pietre în cap,
În stilul legii mega-talionului!
Apoi au aruncat un bidon de benzină pe blana lui,
Și imediat a fost cea mai mare incandescență!
Lupul abia se transformase în evanescență,
Au venit în grabă toate gospodinele din cartier,
Și a început o petrecere nebună, in mod forestier,
Cu șampanie curgând peste tot
Și deliruri decadente pe muzică de taragot!
Eram și eu acolo, și am încălecat iute pe-o șa,
Ș-am venit de v-am spus povestea așa,
O mare și gogonată minciună
Deși o poveste veche, străbună!
Sylvain Audet-Găinar 