Dans mon roman intitulé Du Rififi à Bucarest, Răzvan est un garçon âgé de six ans, à la langue bien pendue et à l’esprit malicieux.
Beaucoup de lectrices et de lecteurs m’ont avoué avoir ressenti pour lui une immense sympathie. Drôle, parfois insolent, il forme avec son grand-père un duo de personnages totalement décalés, qui apparaissent de façon sporadique dans le récit et permettent à chacune de leurs interventions improbables de faire avancer l’enquête.
Le fait que cet enfant soit parvenu à séduire autant de gens me ravit car sa création a été très importante pour moi.
Et ce pour deux raisons :
- Pour avoir beaucoup travaillé avec des enfants dans ma vie, j’ai toujours apprécié chez eux la liberté dont ils disposent pour interroger le monde, leur capacité à imaginer de nouveaux univers et leur énergie vitale et mentale ahurissante, en dépit de leur vulnérabilité évidente au milieu de cet univers dominé par des géants. Introduire un tel super-héros dans mon récit me donnait donc une large possibilité de création burlesque, sans que mon histoire devienne pour autant invraisemblable. Car pour le dire autrement, avec un enfant dans les parages, tout devient possible, même l’inconcevable ! Le rêve pour un écrivain !
- La deuxième raison est sans doute plus personnelle. À cette époque, ma femme et moi attendions un fils. Et mon esprit avait besoin de « concrétiser » une image : celle que je me faisais de ce garçon dans quelques années (j’en parle d’ailleurs ici plus longuement). Figurez-vous, d’ailleurs, que trois ans après sa naissance, cet enfant ressemble de façon de plus en plus criante à son double fictif !
Que le charme de Răzvan opère avec autant de succès ne peut donc que me réjouir !
D’autant plus que le prénom de ce personnage représente aussi une forme de clin d’œil à un grand ami. Răzvan (Andrei), le coiffeur-styliste le plus cultivé, drôle et pétillant de Bucarest ! Un véritable artiste ! À qui je rends ici hommage car son soudain décès en 2019 nous a tous privé d’un grand homme et ne m’a hélas ! laissé aucune chance de lui remettre à temps un exemplaire dédicacé de ce roman, comme je le lui avais pourtant promis.
À chaque fois que je repense à cet homme exceptionnel, je me dis que ce modeste petit clin d’œil de ma part n’est pas grand chose mais qu’il porte au moins son souvenir plus loin.
Et c’est beau de se dire que la littérature sert aussi à ça !
Alors merci, Răzvan !
***
În romanul meu Du Rififi à Bucarest, Răzvan este un băiat de șase ani, vorbăreț și poznaș. Şi mulți cititori mi-au spus că au resimțit pentru el o simpatie imensă.
Amuzant, uneori insolent, el formează împreună cu bunicul său un cuplu de personaje deosebite, care apar sporadic în narațiune și care de fiecare dată când intervin permit anchetei să avanseze.
Faptul că acest copil a reușit să seducă atât de mulți oameni mă încântă deoarece creația lui a fost foarte importantă pentru mine. Vroiam din toată inima ca un copil să joace un rol central în acest roman. Şi asta din două motive.
- Din cauza faptului că în viața mea am lucrat mult cu copiii și că am avut ocazia să apreciez de nenumărate ori libertatea lor de a pune totul sub semnul intrebări, capacitatea lor de a imagina lumi noi și energia lor vitală uluitoare, în ciuda vulnerabilității lor evidente într-o lume dominată de uriași. Introducerea unui astfel de super-erou în povestea mea mi-a dat așadar o posibilitate largă de creație, fără ca povestea mea să devină neverosimilă. Altfel spus, cu un copil prin preajmă, orice devine posibil, chiar și lucruri de neconceput! Visul tuturor scriitorilor!
- Al doilea motiv este, probabil mai personal. In momentul in care am început să scriu cartea, așteptam cu soția mea un băiat și mintea mea a resimțit nevoia să imagineze cum va arăta acest băiat în câțiva ani. Culmea este că după trei ani de la nașterea sa, acest copil seamănă din ce în ce mai mult cu alter-egoul lui fictiv!
Faptul deci că farmecul lui Răzvan funcționează atât de bine asupra cititorilor mei, nu poate decât să mă încânte!
Mai ales că prenumele dat acestui personaj reprezintă, de asemenea, o formă de omagiu pentru un mare prieten. Cel mai cultivat, amuzant și haios hairstylist din București! De fapt un artist deosebit! Răzvan Andrei! Din păcate, moartea sa subită în 2019 ne-a luat cu toții prin surprindere și nu mi-a lasat șansa să îi ofer un exemplar cu autograf a acestui roman, așa cum îi promisesem.
De fiecare dată când mă gândesc la acest suflet minunat, îmi spun că această evocare în cartea mea este modestă (chiar invizibilă pentru mulți), dar măcar permite memoria acestei persoane extraordinare să se perpetueze. Și mi se pare frumos că literatura poate, intr-un fel, să joace și acest rol!
Mulțumesc din suflet, Răzvane! Și să știi că ne este dor de tine!
Sylvain Audet-Găinar 