Voilà une excellente question. Arthur est tout d’abord, sans doute, un peu mon double, mais fictif, donc autonome. Il a bientôt quarante ans, connaît bien la Roumanie et a un goût prononcé pour le second degré. Et la comparaison peut s’arrêter là.
Il n’est ni commissaire, ni agent privé. Un quidam plus qu’un curieux. Venu en Roumanie pour un héritage qui le dépasse. Car son oncle qui vient de lui léguer son appartement avait de nombreux secrets. Et l’un d’entre eux a éveillé la curiosité de quelques personnes mal intentionnées.
Arthur doit donc résoudre un problème dont il ignorait jusqu’à présent l’existence, dont il se serait bien passé et qui menace désormais sa propre vie. Arthur est donc un peu un mélange de Benjamin Malaussène, d’Andreï Mladin et de Wilt. Un anti-héros. Qui doit pourtant trouver une solution à son problème. Avec peu de certitude et beaucoup de questions. Et surtout un talent fou pour se retrouver dans des situations rocambolesques, souvent inextricables voire franchement embarrassantes.
À cheval entre deux cultures, il n’a comme seule arme véritable que le relativisme et l’humour. Et comme seuls refuges, l’amitié et l’amour. Ce qui n’est déjà pas mal, me direz-vous !
***
Cine este Arthur?
Iată o întrebare excelentă! Arthur este, în primul rând, alter-ego-ul meu, dar fictiv, si de aceea autonom. Are aproape 40 de ani, cunoaște foarte bine România și îi place foarte mult ironia. Și comparația se poate încheia aici.
Nu este nici comisar, nici detectiv. Un quidam mai mult decât un bărbat curios. A venit în România pentru o moștenire care îl depășește. Unchiul lui tocmai i-a lăsat moștenire un apartament care ascunde multe secrete. Și unul dintre ei a trezit curiozitatea unor oameni rău intenționați.
Arthur trebuie, prin urmare, să rezolve o problemă despre care habar nu avea până acum, și care trebuie să o rezolve cât mai repede dacă vrea să râmăne in viață. Arthur este, prin urmare, un amestec între Benjamin Malaussène, Andrei Mladin și Wilt. Un fel de anti-erou. Care trebuie să găsească o soluție la problemele lui cât mai repede. Cu puțină certitudine și foarte multe întrebări. Și mai presus de toate un talent uriaș pentru a se regăsi el însuși în situații nebune, de multe ori inextricabile sau sincer jenante.
Prins între două culturi, Arthur are numai două arme reale: relativismul lui și umorul lui. Și ca singuri refugii, prietenia și dragostea. Ceea ce nu este chiar atât de rău, îmi veți putea spune! 🙂
***
2 – Un polar ? Mais avec quel arrière-plan ?
3 – Est-ce que toute l’histoire est tirée d’une histoire vraie ?
6 – Qui est Arthur ?
7 – Quelles sont les sources littéraires du « Rififi à Bucarest » ?
8 – Arthur est-il amoureux ? Est-ce un sentimental ?
9 – Quelle place a joué la langue roumaine dans l’écriture du roman ?
10 – Quelle est la place du cinéma dans « Du Rififi à Bucarest » ?
11 – Comment gère-t-on en tant qu’auteur un personnage qui n’est pas un personnage de fiction ?
Sylvain Audet-Găinar 