C’est le fruit de ma rencontre avec un pays. Avec sa langue, sa culture et son histoire.
Une rencontre avec la Roumanie. C’était en 1999. Une rencontre irréversible. Il y en a parfois. Surtout quand on ne s’y attend pas.
C’est aussi la poursuite de mon travail d’écriture en tant que traducteur du roumain vers le français. Sept romans traduits à ce jour. Trois seulement ayant vu le jour. Eh oui ! Ça n’est pas toujours évident de trouver un éditeur prêt à vous publier en France, surtout quand on lui propose un ouvrage issu de la littérature roumaine.
Mais j’y reviendrai.
Du Rififi à Bucarest est aussi la découverte d’une photo. Celle de ce petit garçon au regard effronté et aux genoux écorchés. Une photo trouvée par hasard en 2016 chez un antiquaire à Bucarest. Un drôle de bonhomme qui m’a littéralement interpelé.
Qui était-il ? Quelle a été son histoire ?
À cette époque, je venais d’apprendre que j’allais devenir le papa d’un petit garçon. Mon imagination de futur papa s’est donc mise à bouillir. Et j’ai ressenti le besoin impérieux de donner une histoire et un sens à ce petit chenapan.
C’est aussi simple que ça.
Le besoin d’occuper aussi ce temps d’attente. D’impatience, peut-être. De faire rire la femme qui s’occupait rondement de ce fils. Et de me donner comme seule consigne, de la faire rire à chaque chapitre terminé.
***
Ce este această carte?
E rezultatul întâlnirii mele cu o țară. Cu limba, cultura și istoria sa.
O întâlnire cu România. Care a avut loc în 1999. O întâlnire ireversibilă. Uneori se întâmplă. Mai ales când nu te aștepți la asta.
Este, de asemenea, continuarea lucrării mele de scriere ca traducător din limba română în limba franceză. Șapte romane traduse până în prezent. Doar trei dintre ei au fost publicate. Din păcate, nu este întotdeauna ușor să găsești un editor dispus să te publice în Franța, mai ales atunci când propui o carte care provine din literatura română.
Dar voi reveni la asta.
Romanul Du Rififi à Bucarest este, de asemenea, descoperirea unei fotografii. Cea a acestui băiețel puțin poznaș și cu un genunchi jupuit. O fotografie găsită întâmplător, în 2016, pe raftul unui anticar din București. Imaginea unui copil care a devenit repede o adevărată obsesie pentru mine.
Cine a fost? Care a fost povestea lui?
În acel moment, tocmai aflasem că voi deveni tatăl unui băiețel. Așa că imaginația mea de viitor tată a început să lucreze zi și noapte. Și am simțit o nevoie imperioasă de a da o poveste și un sens acestui mic « șmecheraș ».
Cam atât!
Necesitatea simplă de a ocupa acest timp de așteptare. De nerăbdare.
Și în acelas timp, nevoia de a face fericită femeia care purta cu grijă băiatul nostru, în burta ei, având ca singură dorința ca fiecare capitol să o fac să râdă.
***
2 – Un polar ? Mais avec quel arrière-plan ?
3 – Est-ce que toute l’histoire est tirée d’une histoire vraie ?
6 – Qui est Arthur ?
7 – Quelles sont les sources littéraires du « Rififi à Bucarest » ?
8 – Arthur est-il amoureux ? Est-ce un sentimental ?
9 – Quelle place a joué la langue roumaine dans l’écriture du roman ?
10 – Quelle est la place du cinéma dans « Du Rififi à Bucarest » ?
11 – Comment gère-t-on en tant qu’auteur un personnage qui n’est pas un personnage de fiction ?
Sylvain Audet-Găinar 