Capitolul 10 – În care este vorba despre tranziția eșuată și întoarcerea imposibilă

Interviu cu Andrei Voiculescu, octombrie 2020

Tradus în limba română de Olga Tintoiu

M-am întors în România prima dată în iulie 1990, exact în ziua aniversării mele. De când am plecat în exil, nu mă mai întorsesem. N-aș fi putut s-o fac chiar dacă aș fi vrut. Pentru mine, a fost un mare șoc atunci. Nu mă așteptam să fie așa de rău. Toate străzile erau în întuneric, iluminatul public nu era niciodată pornit, probabil în mod deliberat, pentru a ține populația sub control. Circula în momentul acela zvonul că monarhia urma să fie reinstaurată, la fel ca multe alte informații fanteziste care au provocat o anumită teroare. Totul era murdar și trist. Și nu mai recunosteam o mare parte a orașului, mai ales acele cartiere destul de pitorești care dispăruseră, cum era cel al copilăriei mele, unde străzile erau pe vremuri pline de tei uriași… Intre timp, totul devenise gri, cu clădiri urâte din beton și apoi acest tip de palat nebunesc pe care Ceaușescu a tinut să-l construiască! Cartierul în care am crescut era chiar lângă mizeria asta.

Dar, revenind la începutul anilor 1990, totul era primitiv în România. Din punct de vedere politic, noul regim al lui Iliescu a continuat să se instaleze, iar sloganul timpului era « Noi nu ne vindem țara ». Și foarte repede, îmi amintesc, unii au ajuns să adauge« O prădăm de unii singuri!”. Și exact asta s-a și întâmplat. În orice caz, nu se punea problema să mă întorc în această țară imediat. În primul rând, pentru că aveam un loc de muncă stabil în Germania și apoi, evenimentele din România nu prea anunțau vremuri bune în viitor. Au avut loc așa-numitele alegeri libere, iar Iliescu și clica sa au câștigat cu peste 60% din voturi. Mulți români care locuiau în străinătate și-au dat imediat seama că nu mirosea a bine și nu voiau să se întoarcă. Și apoi să mă întorc pentru ce? Să fac politică? Cu siguranță nu. Să investesc în imobiliare? O mulțime de colegi au venit cu această idee la momentul respectiv și au făcut o mulțime de bani. În ceea ce mă privește, am preferat să rămân la München și să continui să lucrez la radio până la închiderea acestuia în 1995.

CUPRINS

Introducerea

Capitolul 1 – În care este vorba despre arestare arbitrară și despre barajul Bicaz

Capitolul 2 – În care este vorba despre internat, pick-up și ceaiuri dansante

Capitolul 3 – În care este vorba despre tuberculoza osoasa și patinajul de viteza

Capitolul 4 – În care este vorba despre scuter și revista “Steaua”

Capitolul 5 – În care este vorba despre Fabrizio de André, clubul A și Radio Bucuresti

Capitolul 6 – În care este vorba despre clubul 33,  Scotch Club și Whisky à Gogo

Capitolul 7 – În care este vorba despre exil și munca silnică

Capitolul 8 – În care este vorba despre Cornel Chiriac și Radio Europa Liberă

Capitolul 9 – În care este vorba despre carti postale , “Melogriver” și despre independența

Capitolul 10 – În care este vorba despre o tranzitie ratată și despre imposibila întoarcere

Capitolul 11 – În care este vorba despre München, Praga și un nou inceput

Capitolul 12 – În care este vorba despre Radio Bucuresti și permis de muncă

Capitolul 13 – În care vorbim despre editare și Harpagon

Capitolul 14 – În care descoperim melodiile preferate ale lui Andrei Voiculescu