Interviu cu Andrei Voiculescu, octombrie 2020
Tradus în limba română de Olga Tintoiu
Pe când eram în al doilea an de studii veterinare, nu știu ce m-a apucat, dar am vrut să-mi cumpăr un scuter. Probabil pentru că era cel mai accesibil vehicul pentru mine. Așa că am pus bani de-o parte și într-o zi am contactat un tip care avea unul de vânzare. Dar, în timp ce am plecat împreună să facem un tur cu scuterul, am făcut un accident, am lovit un camion care nu a respectat prioritatea. Tipul a murit pe loc în timp ce eu am stat în comă cinci zile. Afland vestea, tata s-a înfuriat groaznic. De la început fusese împotrivă acestei idei de scuter. Fapt este că am scăpat cu atat și acest accident teribil a avut și o parte bună. În acel moment, la universitate, eram obligați să semnăm un contract cu statul, în care ne angajam, o dată ce terminam, să acceptăm orice post oriunde în țara. În ce mă priveste, aveam mari șanse să mă trezesc veterinar la dracu-n praznic. Nu era chiar visul meu! Deci, datorită acestei șederi în spital, nu numai că am fost în măsură să scap de armată pentru totdeaună (chiar dacă în mod regulat ma convocau pentru a vedea dacă nu mă făcusem bine), dar am avut, de asemenea, posibilitatea sa părăsesc universitatea, fără a fi nevoie să plătesc despăgubiri Statului.
La scurt timp după acest accident, tatăl meu s-a pensionat și a început să se ocupe de publicarea operei lui Vasile Voiculescu. Trebuie spus că între timp procesul bunicului meu a fost rejudecat și în sfârșit a fost găsit nevinovat. « Victima unei erori judiciare. » Sa-i zicem un eufemism! Fapt este ca, în acel moment, au fost forțați să se ne dea casa înapoi și tatăl meu a început o luptă nesfârșită pentru a recupera tot ce fusese confiscat.
Nu fără dificultate, a reusit să pună mâna pe manuscrise. Trebuie spus că la acea vreme, tatăl meu colabora cu o revistă literară din Cluj-Napoca, o importanta revistă culturală numită Steaua. Acolo, s-a împrietenit cu redactorul-șef care a intervenit pentru a-l ajuta să recupereze manuscrisele bunicului meu. Tot acest om este cel care, la un moment dat, mi-a propus prima mea experiență reală ca jurnalist. « Andrei, de ce nu începi să scrii despre muzica asta care îți place atât de mult? Dacă vrei, îți dau o pagină întreagă a revistei pentru asta. » Cine era nebun să refuze o astfel de propunere!?
CUPRINS
Capitolul 1 – În care este vorba despre arestare arbitrară și despre barajul Bicaz
Capitolul 2 – În care este vorba despre internat, pick-up și ceaiuri dansante
Capitolul 3 – În care este vorba despre tuberculoza osoasa și patinajul de viteza
Capitolul 4 – În care este vorba despre scuter și revista “Steaua”
Capitolul 5 – În care este vorba despre Fabrizio de André, clubul A și Radio Bucuresti
Capitolul 6 – În care este vorba despre clubul 33, Scotch Club și Whisky à Gogo
Capitolul 7 – În care este vorba despre exil și munca silnică
Capitolul 8 – În care este vorba despre Cornel Chiriac și Radio Europa Liberă
Capitolul 9 – În care este vorba despre carti postale , “Melogriver” și despre independența
Capitolul 10 – În care este vorba despre o tranzitie ratată și despre imposibila întoarcere
Capitolul 11 – În care este vorba despre München, Praga și un nou inceput
Capitolul 12 – În care este vorba despre Radio Bucuresti și permis de muncă
Capitolul 13 – În care vorbim despre editare și Harpagon
Capitolul 14 – În care descoperim melodiile preferate ale lui Andrei Voiculescu
Sylvain Audet-Găinar 