Interviu cu Andrei Voiculescu, octombrie 2020
În 1970, în Mamaia, s-a deschis primul club de noapte românesc. Se numea Scotch Club. Până acum, erau doar trei sau patru cluburi de noapte în acea stațiune și toate erau inițiativa turiștilor străini. Majoritatea veneau din Germania, dar erau și o mulțime de Suedezi. Ei singuri ocupau cel puțin trei hoteluri și discoteca lor tradițională se numea Club 33, fiindcă trebuia să ai mai putin de treizeci și trei de ani pentru a putea intra. Dar sa revenim la Scotch Club. Tipul care a fost numit șef era un mare șmecher. Era cu cinci sau șapte ani mai mare decât mine și, mai presus de toate, plin de relații. Așa că a reușit cu ușurință să obțină permisiunea de a deschide acest club și primul lucru pe care l-a făcut a fost să-mi ofere să lucrez pentru el ca DJ. Imi asigura hrana, cazarea și 50 de lei pe seară. E de la sine ințeles că am refuzat categoric să lucrez pentru acest escroc. Eram chiar împotriva lui pe față!
Un prieten m-a sfătuit apoi să iau legătura cu directorul de vânzări al unui hotel din Mamaia și al unui restaurant pe care îl cunoștea bine. Așa că m-am dus să-l întâlnesc și i-am oferit următoarea înțelegere: « Lasă-mă să preiau clubul pe care suedezii l-au deschis anul trecut (și care între timp a fost transformat într-un depozit de mărfuri) și personal mă angajez să furnizez toate echipamentele și înregistrările pentru a anima serile acestui club. Dacă în două săptămâni nu reusesc să umplu sala, îți dau voie să mă concediezi și să-mi confiști tot echipamentul!”. A dat un telefon și câteva minute mai târziu, alți doi șefi au ajuns în biroul său. Îmi amintesc ca și cum a fost ieri. Au sosit, în costum și cravată și tot tacâmul, în timp ce afară era o căldură teribilă, și eu eram într-o cămașă colorată și bermude. Managerul de vânzări i-a anunțat apoi pe celelalți doi că el a hotărât să-mi dea localul Select și le-a ordonat să pună imediat acest spațiu la dispoziția mea, astfel încât să poată fi amenajat cât mai curând posibil. Este sufficient să spun că celelalți doi se uitau la mine ca la un tip care cu mare trecere și se purtau numai lapte și miere cu mine. În aceeași zi, le-am explicat ce au de făcut și am plecat la București să-mi aduc echipamentul înapoi. Am încărcat totul cu un prieten în Dacia lui și după trei zile m-am întors pentru deschiderea whisky-ului à Gogo!
Inițial, acest spațiu fusese destinat de arhitecți unei cafenele. Era plasat în partea din spate a unui restaurant numit, așa cum am spus, Select, și dădea într-o mică gradină inconjurată de un zid, destul de înalt ca să nu-i permită cuiva să-l escaladeze. Înăuntru, n-am vrut să aprind rampe de lumină intermitentă, așa era la Scotch Club. Am preferat să aibă lumină neagră instalată pe laterale și lumânări pe mese. Am cerut ca mesele să fie instalate peste tot în jurul ringului de dans sub pergole. Și peste tot, am atârnat plase de pescari. Am vrut să fie pe cât de intim, pe atât de pitoresc. Mi s-a instalat, de asemenea, o estradă de unde să pot vedea publicul. La două zile de la inaugurare, clubul era plin ochi! Și zece zile mai târziu, directorul comercial a venit să mă felicite. Cu banii pe care i-a adus această poveste, ar fi fost nebun să se plângă! Erau atât de mulți oameni care voiau să intre, încat se intampla din ce în ce mai des sa izbucnească scandaluri la coada. Așa că a trebuit să angajez doi paznici pentru a asigura securitatea. Doi studenți din Cluj care practicau înotul și canotajul. În fine, vă dați seama cam ce fel de statura puteau avea! Veniseră în vacanță la mare, dar nu mai aveau bani pentru a-și prelungi șederea. Așa că mi-au acceptat imediat oferta de muncă.
În acea vară, chiar am dus o viață bună. În patru luni, am reușit să câștig de trei ori mai mulți bani decât unchiul meu care era doctor! Când m-am întors la București la sfârșitul sezonului, am avut și surpriza plăcută de a descoperi că Organizația Națională de Turism organiza un concurs oficial pentru alegerea celor mai buni DJ din țară. Din moment ce șeful Scotch Club cu care eu ma contrasem era unul dintre organizatori, toți prietenii mei mi-a spus că nu am nici o șansă. Și totuși am fost convins de contrariul. Așa că m-am dus la concurs unde am început prezentarea în limba engleză, chiar în versuri, pentru că știam că există profesori de limbi străine în juriu. Adusesem, evident, muzica mea și o mulțime de public deja mă cunoștea. Pe scurt, rezultatul a fost extraordinar! Nu numai că am primit premiul întâi, asta nu mă incalzea prea tare. Ci, ca urmare a acestui lucru, am primit conducerea Scotch Clubului, cel mai mare club de noapte din Mamaia, și asta era cel mai important lucru.
Sunt adesea întrebat cum făceam de purtam parul lung într-un moment în care băieții din România erau forțați să aibă părul scurt și uneori erau chiar tunși cu forța. De fiecare dată când milițienii sau agenții Securității mă opreau pe stradă, pur și simplu le explicam că, dimpotrivă, această tunsoare era o propagandă excelentă pentru regim. Văzându-ne cu un astfel de păr, turiștii străini erau convinși că trăiam în același mod ca ei și că eram la fel de liberi! Deci autoritățile m-au lăsat în pace, din punctul asta de vedere.
CUPRINS
Capitolul 1 – În care este vorba despre arestare arbitrară și despre barajul Bicaz
Capitolul 2 – În care este vorba despre internat, pick-up și ceaiuri dansante
Capitolul 3 – În care este vorba despre tuberculoza osoasa și patinajul de viteza
Capitolul 4 – În care este vorba despre scuter și revista “Steaua”
Capitolul 5 – În care este vorba despre Fabrizio de André, clubul A și Radio Bucuresti
Capitolul 6 – În care este vorba despre clubul 33, Scotch Club și Whisky à Gogo
Capitolul 7 – În care este vorba despre exil și munca silnică
Capitolul 8 – În care este vorba despre Cornel Chiriac și Radio Europa Liberă
Capitolul 9 – În care este vorba despre carti postale , “Melogriver” și despre independența
Capitolul 10 – În care este vorba despre o tranzitie ratată și despre imposibila întoarcere
Capitolul 11 – În care este vorba despre München, Praga și un nou inceput
Capitolul 12 – În care este vorba despre Radio Bucuresti și permis de muncă
Capitolul 13 – În care vorbim despre editare și Harpagon
Capitolul 14 – În care descoperim melodiile preferate ale lui Andrei Voiculescu
Sylvain Audet-Găinar 