Interviu cu Andrei Voiculescu, octombrie 2020
Tradus în limba română de Olga Tintoiu
Când m-am întors la București, în 2000, am găsit un vechi prieten de la liceu care devenise între timp un actor celebru și mai ales directorul unui departament la Radio București. Numele lui era Florian Pittiș și mi-a propus imediat să lucrez cu ei. « Ai lucrat aici timp de trei ani înainte de a pleca în exil. Mi se pare logic sa te întorci!”. Numai că atunci când am ajuns acolo, ceilalți au inceput să facă mutre și s-a întâmplat exact la fel ca în Germania. Toată lumea era convinsă că m-am întors să devin marele șef. Pe când mie nici nu-mi păsa de așa ceva.
În grila de programe, mi s-au acordat două ore pe săptămână. Nu era foarte mult, dar mi-era de ajuns. Tot ce conta pentru mine era, în primul rand, să revin în atenția publicului. Pentru că nu voiam să lucrez în exclusivitate pentru Radio București. Doream să lucrez cu ei în calitate de colaborator, dar voiam să dezvolt și alte proiecte, la posturi de radio private, printre altele. Mai ales că salariul pe care mi l-au oferit nu era amețitor: optzeci de dolari pe lună! Îmi amintesc că mi-au oferit imediat 175% « bonus de notorietate » pentru a compensa. M-au făcut să râd! Oricum, din moment ce între timp reușisem să-mi iau pensia din Germania, nu aveam nevoie de un salariu mare. Ceea ce era cel mai important pentru mine era să găsesc o activitate care să-mi permită să mă reintegrez într-o societate în care fusesem apreciat. Așa că am acceptat acel contract. Numai că nu ajunsesem încă la capătul necazurilor!
La momentul semnării, o fată de la departamentul de contabilitate mi-a cerut un buletin de identitate, și în timp ce-i intindeam cartea mea de identitate germană, mi-a spus: « Nu, nu, domnule Voiculescu. Am nevoie de cartea de identitate românească!” “Îmi pare rău, domnișoară, dar nu mai am cetățenie română de mult timp! » Atunci, foarte suparată, mi-a explicat că, înainte de a putea semna acest contract, trebuia să solicit, ca străin, un permis de muncă statului român! Chiar dacă mi se părea aberant, am început să fac demersurile și chiar am ajuns să mă întâlnesc cu directorul departamentului în cauză, căruia i-am explicat situația. Acesta m-a întrebat imediat dacă n-am înebunit. « Nu știu ce salariu ți-au oferit la Radio București, dar pentru a obține un permis de muncă, trebuie să plătești 350 de dolari ». Am crezut la început că vrea să bage banii aceia în buzunar. « Nu, nu, domnule Voiculescu! Să ne înțelegem! Trebuie să plătiți această sumă la CEC și apoi să ne furnizați dovada acestei plăți, astfel încât să puteți solicita un permis de muncă.” “Bine! Am să fac așa.” « Stați, domnule Voiculescu! a adăugat el. Încă n-am terminat. Odată ce ați plătit această primă sumă, va trebui să plătiti o sută cincizeci și șase de dolari în fiecare trimestru, tot la CEC, astfel încât să pot să vă ștampilez permisul de muncă și să-i asigur valabilitatea. Sunteți sigur in aceste condiții că mai doriți să obțineți permisul de muncă? Pentru că, după părerea mea, acesta afacere riscă să nu fie foarte profitabilă pentru dumneavoastră.” Și avea dreptate! Toate astea urmau să mă coste o avere, ca să câștig nimica toată. Așa că am lasat-o baltă și am hotărât să mă retrag definitiv!
CUPRINS
Capitolul 1 – În care este vorba despre arestare arbitrară și despre barajul Bicaz
Capitolul 2 – În care este vorba despre internat, pick-up și ceaiuri dansante
Capitolul 3 – În care este vorba despre tuberculoza osoasa și patinajul de viteza
Capitolul 4 – În care este vorba despre scuter și revista “Steaua”
Capitolul 5 – În care este vorba despre Fabrizio de André, clubul A și Radio Bucuresti
Capitolul 6 – În care este vorba despre clubul 33, Scotch Club și Whisky à Gogo
Capitolul 7 – În care este vorba despre exil și munca silnică
Capitolul 8 – În care este vorba despre Cornel Chiriac și Radio Europa Liberă
Capitolul 9 – În care este vorba despre carti postale , “Melogriver” și despre independența
Capitolul 10 – În care este vorba despre o tranzitie ratată și despre imposibila întoarcere
Capitolul 11 – În care este vorba despre München, Praga și un nou inceput
Capitolul 12 – În care este vorba despre Radio București și permis de muncă
Capitolul 13 – În care vorbim despre editare și Harpagon
Capitolul 14 – În care descoperim melodiile preferate ale lui Andrei Voiculescu
Sylvain Audet-Găinar 